Plouă. Am mers printre bălți și mi-am imaginat că sunt ca un copil și joc șotron...Bucurie...Am și sufletul plin de sentimente și de încântarea deschiderii și a descoperirii. Oare asta înseamnă să iubești? să mergi prin ploaie și să nu vrei nimic de la celălalt decât o dorința lipsită de îndrăzneală: să vrea la fel: să te-ntâlnească...?