...mereu când ajung în vârful muntelui sau când mă întorc la mal, din largul mării...în siguranță întotdeauna...dar cu emoțiile și frica ușoară de a nu-mi pierde echilibrul...mă duc cu gândul la acei oameni cărora li se spune salvamonti sau salvamari...și simt o admirație aparte pentru ei, pentru curajul și grija lor pentru viață... ...dar nu despre ei e vorba...ci despre experiențele mai mici sau mai profunde din care ieșim învingători, după o provocare în care ne încercăm limitele...orice limită banală...cum ar fi, de exemplu, urcatul unui munte frumos, cu peisaje fascinante...
