Amurg

     E toamnă. Vine aerul rece și vin și nopțile lungi. Ne ascundem în haine...; dar cum rămâne cu sufletul? Cu el ce facem? Cum să facem că să-l ferim de tristețe? De tristețea că frunzele cad, că zorii întârzie, că serile sunt reci, că soarele nu mai râde cu noi, nu ne mai încălzește, că parcă vara ia cu dânsa și libertatea. Mi-e teamă că a venit timpul să nu mă mai joc. Să nu mai amân.

Pare înfricoșător să accepți unele lucruri.